Cand apare copilul nou-născut

Cand apare copilul nou-născut

Dacă aţi devenit de curând mamă, probabil că v-aţi petrecut mult timp informându-vă despre sarcină şi naşterea copilului şi întrebându-vă cum vă veţi descurca în timpul naşterii. V-aţi dorit din tot sufletul să vă ţineţi bebeluşul sănătos în braţe. Amintirile din timpul sarcinii şi naşterii copilului nu vor trece prea repede. Probabil veţi povesti cum a decurs naşterea oricui se va arăta interesat să vă asculte. Dar odată cu venirea pe lume a copilului vă veţi da seama că naşterea nu a însemnat doar sfârşitul sarcinii, ci şi momentul în care aţi devenit mamă.
Acest prim an pe care îl veţi trăi împreună cu copilul va fi plin de lucruri noi -primul zâmbet, primul dinte, primul cuvânt, primul pas. Bebeluşul dumneavoastră va avea nevoie de foarte multă atenţie şi îngrijire pe măsură ce reuşeşte pentru prima dată aceste performanţe sau multe altele. Un an mai târziu, veţi fi uimiţi de cât de mult a crescut şi s-a schimbat copilul dumneavoastră şi veţi fi mândri de tot ceea ce aţi învăţat şi aţi realizat în calitate de părinte.

Schimbările apărute în familie când apare un copil nou-născut
E bine de ştiut că apariţia unui copil face viaţa imprevizibilă. În timp ce vă bucuraţi de o oră liniştită sau de un moment de dragoste de mult amânat sau chiar de o conversaţie teletonică mult-dorită cu un prieten care va sprijină, dintr-o dată copilul are nevoie de dumneavoastră, chiar în acea clipă. Bineînţeles că vă duceţi la el, cu bucurie şi cu drag.
Unele lucruri în viaţă oferă o satisfacţie mai mare decât alinarea şi ocrotirea copilului.
Iată câteva schimbări la care trebuie sa vă aşteptaţi, împreună cu întreaga familie, odată cu venirea pe lume a nou-născutului.

Schimbări la care trebuie să vă aşteptaţi

A DEVENI PĂRINTE
Adevărul este că a deveni părinte înseamnă mai puţin timp liber şi mai puţine ocazii de a fi spontan. Nu veţi putea merge aproape niciodată la un film sau la un restaurant  fără să tăceţi înainte o mulţime de pregătiri.

Va trebui să găsiţi o persoană care să aibă grijă de copil şi să vă orientaţi după programul copilului, nu numai după al dumneavoastră. În plus, vă veţi întreba câtă vreme veţi putea sta departe de cel mic.
 După ce aţi ieşit pe uşă fără copil, vă veţi trezi că vă gândiţi şi vorbiţi numai despre el. Dacă împărţiţi calitatea de părinte cu un partener, nou-născutul poate pune la încercare relaţia de cuplu - mai ales dacă este primul copil. Vi se va părea amândurora că toată ziua - şi toată noaptea - nu veţi face decât să schimbaţi scutece, să-l  hrăniţi, să-1 legănaţi, să-i eliminaţi aerul din stomac. S-ar putea să vă simţiţi ca şi cum aţi pierde contactul cu partenerul. Acesta ar putea fi chiar puţin gelos pentru atenţia pe care o daţi copilului. Trebuie să ştiţi că este nevoie de timp pentru a vă acomoda cu rolul de părinte. După ce vă veţi intra în rol, găsiţi-vă timpul şi mijloacele pentru a vă cultiva relaţia de cuplu. Amintiţi-vă: sunteţi implicaţi amândoi în noua situaţie şi aveţi răbdare până la 3-6 luni, când vă veţi obişnui şi veţi ştii/ face totul mult mai uşor în creşterea copilului dumneavoastră.

MAMA DUPĂ NAŞTERE
În primele săptămâni din viaţa copilului lor, ambii părinţi au experienţa unor emoţii plăcute şi a altora neplăcute, dar mamele sunt vulnerabile în mod special după naştere. Lipsa de somn, modificările hormonale uriaşe, sentimentul de a fi copleşită de situaţie pot contribui la apariţia unor momente de depresie.
Pentru unele mame, aceste fluctuaţii emoţionale sunt uşoare şi cedează în câteva săptămâni. Hrănindu-se corect, făcând treptat mai multă mişcare după naştere şi dormind în acelaşi timp cu copilul, proaspăta mamă va reuşi să-şi alunge tristeţea. Familia, prietenii sau alţi proaspeţi părinţi o pot ajuta, de asemenea, să-şi recapete buna dispoziţie.
Alte mame pot fi copleşite de fluctuaţiile emoţionale de lungă durată şi pot avea nevoie de tratament. Aceste femei pot avea tulburări ale dispoziţiei post-partum sau pot trece printr-o psihoză post-partum. Adresaţi-vă medicului dacă depresia vă îngrijorează. Acesta va găsi o cale pentru a vă ajuta.

TATĂL COPILULUI NOU-NĂSCUT
Deşi un proaspăt tătic nu trece prin schimbările hormonale şi fizice ale mamei, poate la rândul său să trăiască o serie de emoţii. Confuzia, stările contradictorii, teama, depresia - toate acestea sunt emoţii pe care un proaspăt tată le poate simţi în legătură cu noul său rol, chiar şi atunci când dragostea faţă de bebeluş este foarte mare.
La fel ca şi în situaţia mamelor, sprijinul familiei, al prietenilor şi al altor părinţi îi poate ajuta şi pe aceştia.

FRAŢII ŞI SURORILE
Dacă aveţi un copil mai mare, oricât de bine l-aţi fi pregătit pentru venirea pe lume a celui mic, îi poate fi totuşi greu să accepte că nu mai este el/ea bebeluşul. Copilul mai mare ar putea dori dintr-odată să i se dea din nou biberonul sau să fie alăptat. Programul său de somn poate fi tulburat. Poate începe să-şi sugă degetul sau poate uita dintr-odată să mai folosească oliţa. Aceşti paşi înapoi sunt normali şi se datorează pur şi simplu nevoii de a căuta dragostea şi atenţia pe care se teme că noul copil i le va fura.
Pentru a-l linişti, staţi zilnic un timp numai cu copilul cel mare (şi aveţi grijă ca şi partenerul dumneavoastră să facă la fel). Ascultaţi cu atenţie care îi sunt sentimentele faţă de bebeluş şi ce simte faţă de schimbările apărute în familie. Arătaţi-i avantajele de a fi copilul mai mare, cum ar fi posibilitatea de a-şi alege ce vrea să mănânce, de a putea merge în parc la joacă sau de a avea prieteni.

STRUCTURA FAMILIEI

În ziua de azi, mulţi copii se nasc în familii care nu se încadrează în tiparul tradiţional - o căsnicie fericită, în care tatăl merge la lucru, iar mama este casnică. Multe mame se întorc la serviciu după terminarea concediului de maternitate şi din ce în ce mai mulţi taţi preferă să aibă grijă de copii, rămânând tot timpul acasă. Mulţi bărbaţi sau femei care trăiesc singuri vor să cunoască bucuria de a fi părinţi şi aleg să adopte un copil ori să obţină o sarcină printr-o procedură cum este fertilizarea in vitro. Numărul familiilor în care partenerii sunt de etnii diferite este de asemenea în creştere.

Mai mult chiar, nu toţi copiii născuţi într-o familie sunt fără probleme. Un copil se poate naşte prematur sau poate avea o problemă medicală, cum ar fi prezenţa în organism a alcoolului sau a drogurilor. Se pot naşte copii cu anomalii genetice sau probleme congenitale, ca sindromul Down sau despicătura de văl palatin.

Oricare ar fi structura unei familii şi oricum ar intra un copil în familie, orice părinte trebuie să-şi asume obligaţia de a-i oferi un mediu sigur, sănătos şi iubitor micuţului membru al familiei care intră în rândul comunităţii globale în continuă creştere.
 

Schimbări pentru copil
În vreme ce părinţii trebuie să se acomodeze cu viaţa petrecută acum împreună cu nou-născutul, bebeluşul trebuie să se acomodeze cu viaţa în afara uterului mamei.
Naşterea, fie pe cale naturală, fie prin cezariană, este o experienţă fizică epuizantă.
De fapt, după naştere, cei mai mulţi copii cad într-un somn profund de circa şase ore.

SCHIMBĂRI ALE BEBELUŞULUI  DUPĂ NAŞTERE
Iată şi alte schimbări pe care bebeluşul le suportă după naştere:

•   greutatea bebeluşului la naştere: În mod normal un nou-născut cântăreşte între 2,7 şi 3,6 kg la naştere. 

•  Lungime: are o lungime de la 45 până la 55 cm. De obicei pierde până la 10 procente din greutate în primele zile de după naştere, apoi începe să recâştige greutatea, la sfârşitul primei săptămâni.

•  Hrana: Cât timp este în uter, copilul îşi primeşte toată hrana prin cordonul ombilical. Nu are nevoie să înghită pentru a-şi potoli foamea. De fapt, nici nu ştie ce este foamea! După naştere, înghiţitul devine reflex, iar copilului începe să simtă foamea şi ştie că trebuie să acţioneze ca să şi-o astâmpere, înainte de a se naşte, copilul nu respiră. Primeşte tot oxigenul necesar prin sângele mamei sale.

•  Bătăile inimii: La naştere, deşi inima lui poate ajunge la 120 de bătăi pe minut, circulaţia sângelui este încă lentă, iar respiraţia poate fi superficială şi neregulată.

•  El va strănuta, va avea uneori respiraţii ineficiente, va sughiţa şi va tuşi. Acestea nu sunt simptome de răceală; sunt doar modalitatea nou-născutului de a îndepărta mucozităţile din sistemul său respirator.

•  Temperatura:  Cât timp este în uter, lichidul amniotic menţine în jurul copilului o temperatură constantă, confortabilă. La naştere, însă, temperatura corpului îi scade rapid. Pentru a-l încălzi, este pus la pieptul sau pe abdomenul mamei şi acoperit cu o păturică sau înfăşat.
•  Sunetele şi lumina:     In timp ce se afla în uter, toate sunetele externe au fost pentru el înăbuşite de învelişurile de lichide, sânge şi ţesuturi ale mamei care l-au ţinut şi „la întuneric", După naştere, sunetele sunt mult mai puternice şi mai clare şi copilul este expus la lumina directă, intensă.

•  Somnul: Înainte de naştere, programul de somn şi de trezie era după bunul său plac, nefiind influenţat de lumina zilei sau de întunericul nopţii.
•  Legănatul:     înainte de naştere, copilul era legănat mereu de mişcările mamei, care îi dădeau o stare de calm şi de siguranţă. După naştere, trebuie ca alţii să-şi aducă aminte să-i asigure această mişcare. (De aceea copiii agitaţi pot fi calmaţi prin legănat.)
Cu toate aceste schimbări, nu este de mirare că un nou-născut petrece atât de mult timp în primele săptămâni de viaţă dormind şi acomodându-se cu noul mediu şi cu noile abilităţi.


» Vezi: cum arată copilul nou-născut?

» Ghid de creştere a sugarului