Cand este nerecomandata alimentatia naturala (alaptarea) a bebelusului?

Contraindicaţiile alimentaţiei naturale
Medicul trebuie să recunoască situaţiile în care alăptarea este contraindicată, fie din motive materne, fie neonatale.

 Există situaţii în care alăptarea poate avea efecte nedorite asupra copilului şi, ca atare, trebuie suspendată temporar sau definitiv.

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul să aleagă cu prudenţă medicamentele necesare pentru  tratarea mamelor care alăptează, indicând mai ales medicamentele cu profil limitat de reacţii adverse.

 

Argumentare

Majoritatea medicamentelor sunt transferate în laptele de mamă dar de cele mai  multe ori în cantităţi subclinice, fiind sigure pentru alăptare.

 

În situaţiile în care mama care alăptează necesită un anumit tratament, se recomandă ca aceasta să fie sfătuită să îşi administreze medicaţia prescrisă imediat după o alăptare sau cu puţin timp înaintea unei perioade mai îndelungate de somn a copilului.

 

Administrarea medicamentelor imediat după o alăptare sau imediat înaintea unei perioade mai îndelungate de somn permite metabolizarea unei mai mari cantităţi de medicament, scăderea concentraţiei serice a acestuia şi limitează cantitatea de drog care trece în laptele matern.

 

Medicul trebuie să contraindice alăptarea în următoarele situaţii:

- chimioterapie
- consum matern de droguri recreaţionale de uz intravenos
- utilizarea de izotopi radioactivi la mamă în scop terapeuti
- ingestia de alcool în cantitate mai mare de 0,5 g/kgc/zi.

Medicaţia de tip chimioterapie şi/sau radioterapie reprezintă contraindicaţii absolute ale alimentaţiei naturale, putând induce la copil imunosupresie, neutropenie şi creştere deficitară.

 

Consumul matern de alcool în cantitate mai mare de 0,5 g/kg/zi poate determina la nou-născut somnolenţă, creştere deficitară, tulburări de dezvoltare.

. 10 ml alcool sunt echivalentul a 8 g alcool şi a unei unităţi de alcool. Unităţile de alcool conţinute într-o băutură pot fi calculate astfel: gradul alcooli(procente volumice de alcool) X volumul (ml) ÷ 1000 = numărul de unităţi de alcool.

Medicul trebuie să indice alimentaţie cu formulă în situaţia administrării de izotopi radioactivi în scop diagnostila mamă pentru o perioadă variabilă în funcţie de timpul de înjumătăţire al radioizotopului folosit.

După dispariţia radioizotopului din sângele matern (variabil în funcţie de radioizotopul folosit) nu mai există risc de efecte nedorite asupra copilului.

 

Medicul trebuie să contraindice alăptarea în cazul următoarelor infecţii materne:
- infecţie HIV
- infecţie TBactivă
- infecţie cu virus herpes simplex cu leziuni active la nivelul sânului
- infecţia cu VHB cu viremie prezentă.

 În cazul infecţiei HIV transmiterea verticală se poate produce şi prin alăptare Ib (creşte riscul de transmitere verticală cu 9-15%).

 

Bacilul Koch se transmite în mod excepţional prin laptele de mamă dar contactul apropiat dintre mamă şi copil poate favoriza transmiterea agentului infecţios pe cale aeriană, principala cale de transmitere a bolii.

 

 Leziunile herpetice active de la nivelul sânului sunt extrem de contagioase, prin contact direct cu acestea nou-născutul putând dezvolta infecţie herpetică.

Deşi nu există dovezi că alăptarea creşte riscul de transmitere a virusului hepatitei B de la mamă la copil, în cazul mamelor cu viremie prezentă nu a fost demonstrată siguranţa terapiei antivirale pentru copil.

 La mamele care prezintă AgHBs pozitiv fără viremie activă se recomandă imunizarea pasivă şi activă şi se încurajează alăptarea.

 

Cantităţi mici de AgHBs au fost detectate în laptele mamelor AgHBs pozitive şi este posibil ca, o dată cu mici cantităţi de sânge provenit de la ragadele mamelonare, să fie transmis copilului în timpul alăptării (chiar când aceste leziuni sunt foarte mici).

 

Medicul trebuie să contraindice alăptarea la nou-născutul cu galactozemie, deficit congenital de lactază, boala urinilor cu miros de sirop de arţar şi fenilcetonurie.

 

Nou-născuţii cu galactozemie, datorită deficitului enzimaticaracteristibolii, prezintă intoleranţă la galactoză necesitând alimentare cu formule delactozate.

 

Nou-născuţii care prezintă boala urinilor cu miros de sirop de arţar nu pot metaboliza aminoacizii ramificaţi necesitând alimentare cu formule speciale care nu conţin leucină, izoleucină şi valină.

 

Nou-născuţii suferind de fenilcetonurie nu pot metaboliza fenilalanina şi necesită alimentare cu formule fără fenilalanină.
 


Sursa: Ghidul Alimentaţia nou-născutului la termen sănătos, Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România Editor: Maria Livia Ognean © Asociaţia de Neonatologie din România.