Creierul bebelusilor. De ce parintii ar trebui sa cunoasca dezvoltarea creierului

Ştiinţa ne spune că experienţele pozitive emoţionale, fizice şi intelectuale pe care le trăieşte un bebeluş în primii săi ani de viaţă sunt la fel de necesare pentru creşterea unui creier sănătos.

La naştere, creierul bebeluşului are 100 de miliarde de celule nervoase, sau neuroni. Aceşti neuroni vor creşte şi se vor conecta cu alţi neuroni în sisteme care controlează diferitele funcţii ca de exemplu văzul, auzul, mişcarea şi exprimarea emoţiilor. Aceste sisteme, activate prin experienţele repetate, oferă fundamentul pentru organizarea şi funcţionarea creierului pe parcursul vieţii. Absenţa unei activări adecvate are ca rezultat lipsa dezvoltării sau dispariţia acestor conexiuni.

De ce ar trebui părinţii şi îngrijitorii să cunoască dezvoltarea creierului ? Creierul este partea corpului care ne permite să simţim bucuria sau disperarea, să răspundem celorlalţi într-un mod iubitor sau furios, să ne folosim raţiunea sau pur şi simplu să reacţionăm. Aceste capacităţi nu apar ca prin minune – ele sunt rezultatul interacţiunii dintre ereditatea copilului şi experienţele pe care el le traieşte în cursul copilăriei. În momentul naşterii, creierul este extrem de nefinisat. Părţile creierului care conduc gândirea şi memoria, precum şi cele care conduc comportamentul emoţional şi social, nu sunt dezvoltate. Faptul că întregul creier se maturizează în timpul vieţii, şi nu în pântecele mamei, arată că experienţele timpurii îi afectează profund pe copiii mici.

Relaţiile lor cu părinţii şi cu alţi îngrijitori importanţi, imaginile, sunetele, mirosurile, şi sentimentele pe care le trăiesc, provocările cu care se întâlnesc – toate acestea nu le influenţează doar starea de spirit. Aceste experienţe le afectează efectiv modul în care creierul reacţionează. Cu alte cuvinte, experienţele timpurii ajută la formarea structurii creierului, modelând modul în care oamenii învaţă, gândesc, şi se comportă pe parcursul întregii vieţi.

Familiile şi îngrijitorii ştiu întotdeauna că rolul lor este important.

Noile cercetări asupra dezvoltării creierului ne ajută să înţelegem de ce. Ele arată că relaţiile timpurii de ataşament au o influenţă vitală asupra dezvoltării creierului, şi că toţi cei care ţin la copiii mici – părinţii, familia, prietenii, profesorii, îngrijitorii – pot să aibă un rol călăuzitor.

Principiile Dezvoltării Creierului

• Lumea exterioară modelează reacţiile creierului.

• Lumea exterioară este percepută prin simţuri – văz, auz, miros, pipăit şi gust – care permit creierului să creeze sau să modifice conexiunile.

• Creierul operează pe principiul “foloseşte-l sau uită-l”.

• Relaţiile cu ceilalţi oameni la începutul vieţii reprezintă sursa majoră pentru dezvoltarea părţilor emoţionale şi sociale ale creierului.

Bineînţeles că sănătatea şi siguranţa copilului reprezintă esenţialul tuturor acestor eforturi. Copiii au nevoie să fie bine hrăniţi (mai întâi cu lapte de la sân, dacă este posibil), să meargă periodic la controale medicale şi să fie vaccinaţi la timp.

Când copiii sunt bolnavi ar trebui consultat un medic sau o asistentă medicală, iar locurile unde îşi petrec timpul ar trebui să fie sigure. Copiii mici care merg în maşină ar trebui să stea întotdeauna pe bancheta din spate într-un scaun special pentru copii, asigurat cu chingi.