Despre conceptului de educatie timpurie

Până în ultimele două decenii ale secolului trecut (XX) conceptul de educaţie timpurie se referea la educaţia de dinainte de scolarizarea copiilor, desfăsurată în intervalul de la 3 ani la 6/7 ani. Educaţia timpurie era considerată o activitate sistematizată, efectuată în instituţii specializate de tipul grădiniţelor si era cunoscută ca învătământ/educaţie prescolară.
Conferinţa Mondiala de la Jomtien (Thailanda) din 1990 –Educaţia pentru toţi – a introdus un nou concept: cel de “lifelong learning” (educaţie pe tot parcursul vieţii) si, odată cu el, ideea că educaţia începe de la nastere. Astfel, conceptul de educaţie timpurie s-a lărgit, coborând sub vârsta de 3 ani, si a fost exprimat prin sintagma “dezvoltarea timpurie a copilului” - incluzând în sfera sa educaţia, protecţia si sănătatea. Acest fapt a condus la un nou
discurs în politicile privind copilul mic, printr-o abordare convergentă a domeniului social, educaţional, sanitar (sănătate si nutriţie).
În zilele noastre, prin educaţie timpurie se înţelege abordarea pedagogică ce acoperă intervalul de viaţă de la nastere la 6/7 ani, momentul intrării copilului în scoală si, totodată, momentul când se petrec importante transformări în registrul dezvoltării copilului.
Această nouă perspectivă asupra perioadei copilăriei timpurii, considerând totodată evoluţia familiei si a rolului femeii în societate, precum si noiledescoperiri si teorii asupra dezvoltării copilului, a impulsionat un alt discurs al guvernelor multor ţări privind serviciile integrate si a condus la o orientare a preocupărilor specialistilor si ale celor care reconstruiesc strategii si politici socio-educaţionale către ideea de:
- Oportunitate a îngrijirii copilului mic în afara familiei, în servicii specializate si, prin urmare, trecerea de la îngrijirea privată în familie la cea în servicii publice denumite servicii de îngrijire si educaţie în afara familiei (”out of family”).
Noua perspectiva privind familia si copilul mic, precum si momentele semnificative ale anului 1990 în acest domeniu, care au marcat semnificativ politicile privind dezvoltarea timpurie a copilului, au contribuit semnificativ la conturarea principiilor de bază ale Convenţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Copilului, prin care se subliniază că bunăstarea si dezvoltarea copilului este rezultatul unei abordări convergente, incluzând sănătatea, educaţia si protecţia copilului.

 

Obiective generale ale educaţiei timpurii a copilului de la nastere la 6/7 ani
 Dezvoltarea liberă, integrală si armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu si de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă si creativă a acestuia.
 Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii si cu mediul pentru a dobândi cunostinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi.
Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
 Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
 Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunostinţe, capacităţi, deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea în scoală si pe tot parcursul vieţii.

Copilul este o entitate care evoluează de-a lungul parcursului său educaţional. Acest material orientativ poate fi considerat un prim pas pentru sprijinirea copilului mic pornit pe acest drum al învăţării, în această experienţă a cunoasterii acordată la timpul si societatea din care face parte.
Pentru o pregătire cât mai bună a copilului pentru scoală si pentru viaţă, în perioada copilăriei timpurii este deosebit de importantă atenţia acordată dezvoltării sale din toate punctele de vedere.

Astfel, prezentul material este structurat pe domenii de dezvoltare, finalitatea educaţiei în perioada copilăriei timpurii fiind dezvoltarea globală a copilului, care urmează să îi asigure un start bun în viaţă.
Precizăm că domeniile de dezvoltare sunt diviziuni convenţionale necesare, din raţiuni pedagogice, pentru asigurarea dezvoltării plenare, complete, ca si pentru observarea evoluţiei copilului. Între toate domeniile există o intricare si participare interrelaţională, astfel că fiecare achiziţie într-un domeniu influenţează semnificativ progresele copilului în celelalte domenii. De exemplu, când copilul învaţă să meargă, chiar dacă în cea mai are parte este implicat domeniul fizic, cel al motricităţii grosiere, copilul este implicat si din punct de vedere al receptării semnalelor auditive (dezvoltare senzorială) si din punct de vedere al dezvoltării socio-emoţionale prin interacţiunea cu adultul si din punct de vedere al limbajului (receptează mesaje orale).
Adultul comunică cu el în acel moment, îi transmite emoţii, îl încurajează, îi zâmbeste, copilul înţelege mesajul si simte susţinerea adultului, simte siguranţa. Când încearcă să povestească ceva, în cea mai mare parte este implicat domeniul dezvoltarea limbajului si a comunicării, dar copilul este implicat si socio-emoţional, pentru că urmăreste reacţiile celorlalţi si învaţă semnificaţia lor, gesticulează (motricitate fină) sau se manifestă chiar prin miscări largi (motricitate grosieră), uneori inventând cursul narativ sau problematizând cursul narativ (dezvoltare cognitivă). Când experimentează, execută miscări de motricitate fină. Asadar, este implicat din punct de vedere senzorial, stabileste relaţii de cauzalitate, trăieste emoţii si descoperă ce poate si ce nu poate să facă (imagine de sine), sau simte dacă are nevoie de ajutorul unui alt copil sau adult (dezvoltare socio-emoţională).

Domeniile de dezvoltare sunt instrumente pedagogice esenţiale pentru a realiza individualizarea educaţiei si învăţării, acestea dând posibilitatea de a identifica atât aptitudinile cât si dificultăţile fiecărui copil în parte.

 

Domeniile de dezvoltare vizate sunt:
A.

DEZVOLTAREA FIZICĂ, SĂNĂTATE SI IGIENA PERSONALĂ

- Dezvoltare fizică: Dezvoltarea motricităţii grosiere
- Dezvoltarea motricităţii fine
- Dezvoltarea senzorio-motorie

 

B. DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ –
- Dimensiuni ale domeniului:
- Dezvoltare socială Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu adulţii
- Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată:
--Acceptarea si respectarea diversităţii
--Dezvoltarea comportamentelor prosociale
-- Dezvoltare emoţională

-- Dezvoltarea conceptului de sine
-- Dezvoltarea controlului emoţional

 

E. CAPACITĂŢI SI ATITUDINI ÎN ÎNVĂŢARE
- Curiozitate si interes
- Iniţiativă
- Persistenţă în activitate
- Dezvoltarea expresivităţii emoţionale

Bibliografie:

-MECT, Material orientativ pentru stimularea dezvoltării copilului de la nastere la 3 ani

-Educaţia timpurie în Romania, UNICEF,Editura Vanemonde, Bucuresti, 2002

-Preschool Education in the European Union.Current thinking and provision, ECSCEC-EAEC