Pedeapsa fizica – informatie

Pe parcursul multor generaţii, părinţii au impus disciplina, folosind în calitate de pedeapsă loviturile cu mâna, cureaua şi alte forme de pedepse fizice. Totuşi, experţii în domeniul dezvoltării copiilor ne atrag atenţia asupra consecinţelor negative ale aplicării pedepselor fizice. Impunerea disciplinei este o măsură educativă – gândiţi-vă ce poate învăţa copilul atunci când îl loviţi. Pedeapsa fizică poate opri pentru moment comportamentul inadecvat, dar copiii vor însuşi o regulă – se poate lovi altă persoană când eşti supărat.

Prin pedepse fizice îi învăţăm pe copii că a cauza durere altor persoane este o acţiune justificată când este necesar controlul asupra lor – chiar şi în cazul persoanelor iubite. Din cauza pedepselor fizice, copiii pot deveni violenţi şi iraţionali în relaţiile cu alte persoane. De asemenea, pedepsele fizice îi pot speria şi le pot inhiba dorinţa firească de a învăţa de la persoanele iubite şi de a le oferi acestora motive pentru satisfacţie.

Şi părinţii pot să-şi piardă autocontrolul şi să se înfurie. Este firesc să vă indispuneţi din cauza copilului dacă el vă supără. 
Acest lucru reprezintă o sursă de frustrare pentru copil, dacă nu respectă limitele impuse de dvs. şi nu vă respectă
dorinţele. Pe de altă parte, nu este firesc să-i daţi frâu liber furiei prin violenţă fizică şi verbală. Un element important al impunerii disciplinei este instruirea copilului, dar este şi mai important să-i demonstraţi prin propriul exemplu ce este un comportament adecvat.

Copiii însuşesc cunoştinţe despre temperament şi autocontrol, observându-i pe părinţi şi pe alţi adulţi în timp ce interacţionează. Dacă adulţii comunică într-o manieră pozitivă, copiii vor însuşi că acesta este modelul corect de tratare a altor persoane.

 

Disciplina si autocontrolul

Autocontrolul constituie capacitatea de a lua decizii cu privire la momentul potrivit şi la modul de exprimare a sentimentelor, precum şi cu privire la alegerea din multitudinea de impulsuri a celui care trebuie urmat. Dezvoltarea
autocontrolului este un proces continuu care are importanţă deosebită pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor şi a adulţilor.
Strategiile folosite de părinţi şi de alte persoane apropiate pentru a-i ajuta copilului să se înveţe să-şi menţină autocontrolul vor depinde, în mare măsură, de vârsta copilului şi etapa de dezvoltare la care acesta se află.
Să examinăm diferite modalităţi de abordare de către părinţi şi persoanele apropiate pentru a le ajuta copiilor să însuşească modalităţile adecvate de exprimare a sentimentelor şi dorinţelor, să reducă comportamentul inadecvat,
să dezvolte autocontrolul copilului.

 

Ajutaţi-i copilului să-şi recapete autocontrolul. Rămâneţi calm când copilul îşi pierde controlul. Astfel,copilul se va simţi în siguranţă. De asemenea, astfel îi veţi da exemplu de autocontrol. Încercaţi să înţelegeţi care este cea mai potrivită metodă pentru a calma copilul. În acest mod, veţi putea să-l ajutaţi să-şi recapete stăpânirea de sine. Unii copii au nevoie de contact fizic – îmbrăţişări şi atingeri ferme. Alţi copii se liniştesc repede, dacă începeţi să comunicaţi cu ei sau dacă se implică în altă activitate. Alţi copii au nevoie de singurătate pentru a-şi veni în fire, iar după câteva minute într-un loc liniştit şi sigur sunt în stare să-şi recapete de sine stătător stăpânirea de sine. 

 

Încercaţi să înţelegeţi de ce copilul şi-a pierdut controlul. Dacă veţi identifica factorii de stres, veţi putea anticipa momentele care sunt cele mai dificile pentru copilul dvs. Puteţi determina dacă accesele de comportament inadecvat se repetă în aceeaşi perioadă a zilei sau sunt cauzate de anumite experienţe. Dispunând de această informaţie, veţi putea modifica mediul sau programul zilei pentru a reduce impactul negativ. Dacă ştiţi că copilului dvs. nu-i plac locurile cu multă lume şi zgomot şi este foarte posibil să aibă accese de furie într-un astfel de mediu, aţi putea să-i ajutaţi, oferindu-i mai mult timp pentru acomodare, pentru ca să aibă sentimentul că deţine controlul şi pentru ca să se simtă confortabil. De exemplu,când veţi intra pe terenul de joacă sau în camera de grădiniţă, staţi un pic la intrare şi, împreună, observaţi-i pe ceilalţi copii. Discutaţi ce fac ceilalţi copii. Observaţi dacă copilul manifestă interes faţă de o anumită activitate. Nu uitaţi să ţineţi cont de ritmul propriu copilului şi de nevoile sale fundamentale. Copiilor le este greu să-şi menţină autocontrolul dacă sunt flămânzi, bolnavi, stresaţi sau dacă le este somn.

Oferiţi-i copilului ocazia de a alege, ţinând cont de vârsta lui. Dacă copilului i se oferă posibilitatea de a alege, el simte că deţine controlul asupra situaţiei. Lăsaţi copilul să decidă cu cinesă se joace şi în ce să se îmbrace. Nu rezultatul este important,ci procesul propriu-zis de alegere.

 

Citeşte şi : Copil dvs ar trebui sa ia o pauza? Ce înseamnã termenul PAUZA

Alte articole despre disciplinarea copilului: