Procesul de lactatie

FIZIOLOGIA LACTAŢIEI ŞI A SUPTULUI
Unul din aspectele majore ale alimentaţiei naturale este interacţiunea reflexelor materne cu cele ale nou - născutului, necesară desfăşurării optime a alăptării.

I. PRODUCEREA LAPTELUI
Laptele de mamă este produs în celulele glandei mamare (alveole), de unde o parte din lapte curge continuu prin canale în sinusurile (rezervoare) galactofore (lapte iniţial, mai apos) unde este înmaganizat şi de unde este preluat de copil când este pus la sân.
 Pe măsură ce alăptarea continuă un surplus de lapte (laptele din urmă, mai gras) este împins din alveole prin canalele galactofore în sinusuri şi este preluat de copil creeindu-i senzaţia de saţietate.

Sânul nu este un rezervor, laptele se produce continuu în timpul alăptării!!!

Laptele este produs în cantitate adecvată nevoilor copilului printr-un mecanism care funcţionează pe baza legii de „cerere şi ofertă” , mecanism reglat prin control neuro – endocrin, autocrin şi de capacitatea de stocare a sânului.

a. Controlul neuro – endocrin
Intervine în pregătirea sânilor pentru funcţia lor nutritivă din timpul pubertăţii, apoi în timpul sarcinii (mamogeneza), în sinteza şi depozitarea laptelui în timpul sarcinii şi după naştere (lactogeneză), în ejecţia laptelui şi întreţinerea lactaţiei (galactopoieză).

Mamogeneza (dezvoltarea glandei mamare în vederea alăptării)
• începe la pubertate sub acţiunea hormonilor estrogeni şi a hormonului de creştere prin înmugurirea canalelor galactofore şi formarea lobulilor.
• în timpul sarcinii se definitivează dezvoltarea glandei mamare sub acţiunea hormonilor ovarieni, hipofizari, hormonului de creştere,insulinei, hormonului lactogen placentar şi gonadotrop corionic, a hormonilor tiroidieni şi suprarenali, secreţia lor fiind reglată prin mecanisme feedback mai ales de hipotalamus:
- primele 4 – 5 luni de sarcină se dezvoltă parenchimul mamar printr-o ramificare a canalelor intralobulare, dezvoltarea acinilor (stadiul proliferativ) şi se dezvoltă tuberculii Montgomery la nivelul areolelor şi vascularizaţia.
- în a doua jumătate a sarcinii celulele alveolare intră în activitate şi sintetizează colostrul (stadiul proliferativ).

Lactogeneza (declanşarea lactaţiei)
Este sinteza şi depozitarea laptelui (colostru la început, apoi lapte de tranziţie şi lapte matur) de către celulele alveolare sub acţiunea mai multor hormoni (prolactina, hormonul de creştere, cortizonul, insulina, parathormonul şi tiroxina) sub controlul neuroendocrin al hipotalamusului, cortexului şi a sistemului limbic.
Principalul hormon responsabil pentru declanşarea lactaţiei este prolactina secretată de hipofiza anterioară. După naştere, după desprinderea placentei de peretele uterin, scade nivelul de progesteron din corpul mamei ceea ce creşte producţia de prolactină, care stimulează sinteza laptelui.
Apoi secreţia laptelui este asigurată de reflexul neurohormonal prolactinic ( reflex de secreţie).

Reflexul prolactnic

1. Este declanşat de suptul sânului, care declanşează producerea de prolactină, care stimulează secreţia de lapte în glanda mamară; cu cât suptul este mai frecvent şi mai viguros cu atât se produce mai mult lapte.

2. Se produce în cantitate mai mare noaptea.
3. Inhibă ovulaţia având efect contaceptiv.
4. Prolactina are efect relaxant şi produce somnolenţă.
5. Este denumit hormonul maternităţii fiind responsabil de sentimentele de „maternitate”.

Galactopoeza (ejecţie laptelui şi întreţinerea lactaţiei)
Procesul de ejecţie (coborâre) a laptelui este un act reflex neurohormonal şi psihosomastic, care constă în expulzia bruscă a laptelui din mai multe alveole şi canale galactofore odată în sinusuri, sub acţiunea oxitocinei (reflex oxitocinic, de ejecţie), hormon secretat de hipofiza anterioară.
 

Reflexul de ejecţie (let-down reflex)
• Este declanşat de suptul sânului şi de plânsul sugarului sau apropierea orei de alăptare şi apare după câteva secunde sau minute după începerea suptului.
• Constă în secreţia de oxitocină, ceea ce determină contracţia celulelor mioepiteliale din jurul alveolelor şi a canalelor galactofore, laptele fiind ejectat în canalele, ducte şi sinusurile galactofore şi apoi afară prin mamelon; glanda mamară golită poate continua secreţia laptelui sub influenţa prolactinei şi în timpul aceluiaşi supt (mai lung), reflexul se poate declanşa de mai multe ori.

• Funcţionarea deplină a reflexului are nevoie de câteva zile sau săptămâni.

Semnele funcţionării reflexului de ejecţie:
- senzaţia bruscă de plenitudine
- înţepături, senzaţie plăcută de relaxare
- curgerea laptelui din sânul opus
- senzaţie de sete
- contracţie uterină în postpartum
- copilul începe să înghită intens

Reflexul se poate stimula prin:
- atmosferă destinsă
- relaxare
- comprese cu apă caldă – 5 min. înainte de supt
- frecarea mamelonului înainte de a-l băga în gura copilului
- masaj perivertebral

Reflexul poate fi inhibat prin:
- anxietatea mamei
- stres
- oboseală
- durere


b. Sistemul de control autocrin (automatismul mamar)
• Constă întru-n control feedback inhibitor al glandei mamare asupra producţiei de lapte.Dacă sânul este prea plin, o proteină mică (FIL sau Inhibitor al Lactaţiei de Răspuns) din lapte încetineşte sau inhibă sinteza laptelui.
Prin golirea sânului se elimină şi substanţa inhibitoare şi se accelerează producţia de lapte.De aceea sfătuiţi mama să nu “sară o masă” crezând că va avea mai mult lapte la masa următoare, pentru că în timp îi va scădea laptele!!!
 
• După 2 săptămâni de lactaţie automatismul mamar menţine lactaţia principalul mecanism fiind golirea sistematică a sânului ce poate susţine lactaţia ani de zile.

În această fază nivelele hormonale joaca un rol mai mic în producţia lactată.

c. Capacitatea de stocare a sânului
• Afectează producţia de lapte.
• Variază de la femeie la femeie şi este independent de mărimea sânului.
Cele cu capacitate mare de stocare (unele de 6 x mai mare) alăptează mai rar fără ca acest lucru să afecteze secreţia lactată.
Cele cu capacitate mică de stocare trebuie să alăpteze mai frecvent să menţină acelaş nivel de producţie lactată ca primele.
• Alăptarea trebuie reglată de copil,"la cerere" şi să fie "ad libitum"(pânâ lasă sânul).